Colegiul Medicilor ARAD

Starea de sănătate a omului, drept constituțional. Medicina în serviciul omului și al societății.

În Constituţia României este stipulat dreptul fundamental la sănătate, iar statul este responsabil pentru menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

Definind starea de sănătate , vorbim despre bunăstarea funcțională, capacitatea organismului de a se adapta la condițiile variate de viață și muncă, condiția umană care-l face creativ.

Cea mai mare bogăție a unui popor este sănătatea morală, fizică și intelectuală. “Problemele de sănătate publică nu mai sunt un monopol exclusiv al sectorului sanitar, ele interesând în egală măsură atât celelalte sectoare de activitate, cât și, în ultimă instanțâ întreaga colectivitate” (Liviu Moldovan 2007”. Realizarea stării de sănătate presupune responsabilitatea întregii societăți:

Îndatoririle etice ale medicului sunt acelea de a acorda asistență medicală corespunzătoare nivelului de dezvoltare a medicinii din țara noastră.

Statutul de prestigiu pe care il ocupă corpul medical se bazează astăzi în egală măsură pe progresul tehnico-științific și pe cel comportamental. Profesia medicală trebuie să mențină nivelul de sănătate ce tinde spre optim. Fără spirit de echipă este dificilă rezolvarea problemelor ce stau în fața sectorului sanitar.

Conducătorii instituţiilor sanitare au responsabilitatea dotării unităților sanitare, o nouă viziune asupra mijloacelor materiale și financiare precum și asupra celor informațional manageriale.

Bolnavii au dreptul la o asistență medicală de calitate prin utilizarea noilor metode introduse în practica medicală.

Personal am insatisfacția actului medical făcut cu dăruire și profesionalism dar atenuat de “eficiența sa finală, de lipsurile (reale sau imaginare) ale unei economii în derută. În fața unei crize ce pare a fi în țara noastră privind starea de sănătate în general și medicina în special, depinde de o serie de factori economici (costuri insuportabile), culturali (conceptual de sănătate fizică și psihică), organizatorici (carență de indicații pragmatice)” .

“Există o singură medicină: cea a medicilor eficienți, care sunt în același timp competenți și generoși” (R.S.Mach1974). Cine vrea să trateze omul trebuie să fie optimist. Am învățat că ceea ce constituie noblețea și demnitatea medicinei este măreția unora din situațiile concrete: se cere multă știință dar și multă conștiință.

CMR este prin Lege o organizație profesională care reprezintă interesele profesiunii de medic și asigură asistența medicală a populației la un nivel înalt profesional. Medicul trebuie să se perfecționeze continuu, să respecte principiile de ordin moral pentru a proteja omul bolnav în spiritual eticii și deontologiei medicale.

În relația medic pacient există o mare responsabilitate. Boala de regulă este multifactorială, cu dimensiuni multiple, medicul neputând să o conceapă ca un proces izolat ci, căutând rădăcinile ei în mediul ambiant. “Medicul toarnă leacuri cunoscute într- un organism și mai necunoscut” (Voltaire).

“Bolnavul așteptă de la medic minuni în fiecare zi, iar în caz de eșec, acesta din urmă este făcut țap ispășitor”. Aceste două atitudini cu extremele lor sunt o realitate în medicina contemporană.

Primul rol a unui medic este să inspire încrederea, să-l liniștească, să țină cont de autonomia acestuia. Da, un pacient trebuie să aibă încredere în medic. Dar acesta trebuie în primul rând să-i câștige încrederea pacientului.

Medicii buni sunt chezășia sănătății omului. Perseverența în studiu, anii mulți de pregătire solidă, dăruirea, răbdarea, înțelegerea, devotamentul, onestitatea, participarea lor dezinteresată, jertfelnică și permanentă, lupta medicului cu boala, nu trebuie umbrite de jocuri politicianiste , de jocuri de o parte din media care pot dărâma, pot deprima maladiv, te îmbracă în aur sau te stropesc cu noroi. Adeseori realitatea ne lovește în mod dureros.

Un proverb popular românesc spune că “Rana se vindecă, dar semnul rămâne”. Iar medical nu trebuie abătut de la misiunea sa. Lăsați medicul să își desăvârșească opera cu har, iubitor de semeni și de profesie, medicina râmânâd o profesie aparte. Pentru că medicina este cea mai nobilă dintre profesii (Hipocrate) în fiecare din noi, motivaţia și entuziasmul trebuie păstrate. “ Cea mai copleșitoare forță majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânși să lucrăm este propria noastră conștiință”

Lăsați capacitatea administrației să decidă printr-o bună organizare și finanțare a actului medical.

Fac apel la competenţă, rigoare profesională și intelectuală, decenţă morală, garanție pentru noi, alți colegi, justiție și societate. Evoc armonia, înțelegerea, măsura, pacea, ordinea, ba chiar frumusețea în tot ceea ce facem în refacerea potențialului biologic al omului.

Presedinte,
Colegiul Medicilor din jud. Arad
Prof. Dr. Maria Pușchiță

Jurământul lui Hipocrate

„Odată admis printre membrii profesiunii de medic,
Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii.
Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate,
Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate,
Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia sacră,
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul acestora,
Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic,
Colegii mei vor fi fraţii mei,
Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială,
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare! ”